Sunt cateva zile de cand am terminat de crosetat bluzita Alexandrei, am spalat-o si am pus-o sa se usuce afara, pe un umeras agatat de sarma de rufe. S-a cam lungit ea din cauza greutatii apei (am agatat-o nestoarsa), dar am s-o netezesc cu aburii fierului de calcat si sper sa-si revina.
Si, daca tot sunt pusa pe pozat lucrari de-ale mele, voi posta si unele mai vechi, realizate can era Alexandra mai mica. Acum ii raman Andreei. Cred ca le va purta cu placere, fiind de la surioara ei iubita.
Pentru Andrei va trebui sa fac altele, noi, sau relativ noi, pentru ca eu, de multe ori, lucrez cu fire reciclate. Prefer sa nu renunt la hainele al caror material poate fi reutilizat, chiar daca sunt putin deteriorate. Le desir sau le recroiesc si astfel economisec banii pe care i-as da pe fire noi. Este adevarat ca un material nou face mare diferenta calitativa(pana cand se degradeaza si el), dar , relucrandu-l, firul isi revine cat de cat la grosimea initiala. Apoi, spalat, imbalsamat, aburit, daca e nevoie - periat putin cu peria de haine, pentru a deveni mai pufos, si gata! E ca nou.
De exemplu, bluzita cea alba a fost un sweter care mi-a ramas mic, de la Zara. Nu m-am indurat sa-l dau, mai ales can am vazut ca se poate desira usor.
Totusi, acum lucrand la un top pentru Alexandra, folosesc macrame nou, bej. Mai am putin si-l termin, asa ca las blogaiala si ma apuc de lucru. Pa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu